10/1 series – un fotograf care l-a crezut pe Stalin pe cuvînt


 

etj 10

 

Dragă Bogdan Gîrbovan,

Deşi mi-ai povestit odată că ai făcut fotografiile plimbîndu-te din casă-n casă, cînd am văzut acum produsul final, am avut puternica senzaţie că fotografiile sînt făcute în aceeaşi încăpere şi că întreaga ta muncă n-a fost să calculezi, să anticipezi şi să apeşi pe declanşator, ci să redecorezi de zece ori aceeaşi garsonieră. Dacă Stalin ar citi acum aceste rînduri, m-ar strînge călduros în braţe şi m-ar decora, la rîndul său, nu ca pe o garsonieră ci cu o medalie. Pentru că ţie, în seriile de fotografii, dar mai cu seamă în 10 / 1, îţi reuşeşte un lucru aproape terapeutic, îţi reuşeşte să demaschezi o părticică a proiectului utopic stalinist, proiect care la rîndul său nu era altceva decît o răstălmăcire la firul ierbii a programului avangardiştilor ruşi care, într-adevăr, îşi doreau un spaţiu locativ minimalist şi funcţional. Numai că şi minimalismul funcţional poate fi de mai multe feluri, treabă pe care Stalin dacă nu o ştia, atunci măcar o resimţea ca pe o ameninţare. Drept pentru care a ales un fel de minimalism funcţional, acela al şablonizării sociale după un set de norme unic şi irevocabil. Ce era altfel devenea imediat reacţionar şi, în consecinţă, trebuia anihilat, deportat. Aşa s-au „sinucis” mulţi artişti (ruşi). Iar cei care nu s-au „sinucis”, din varii motive, sînt fix oamenii din fotografiile tale. Tu nu ai făcut altceva decît să împingi pînă la consecinţa ultimă directivele din proiectul utopic ale lui Stalin. Adică, l-ai crezut pe Stalin pe cuvînt şi ai căutat cu disperare diferenţa din garsonieră-n garsonieră. Astea au fost premizele, cu asta ai pornit la drum, iar rezultatul ne arată cum căcatul (lui Stalin), de fapt, nu se vede din avion. Ăsta ar fi un punct ochit al proiectului tău. Alt punct ochit este că disperarea despre care am vorbit oleacă mai sus este una jucată. Tu, de fapt, eşti foarte cinic. De aici un umor straniu care răzbate din serialul de fotografii. Fotografiile trebuie privite una după alta, în ordinea etajelor blocului, iar cînd treci de la o fotografie la alta, în această trecere, îţi iese-n cale umorul. Un umor fără milă, însă curativ.

Cu admiraţie,

Igor Mocanu

3 responses to “10/1 series – un fotograf care l-a crezut pe Stalin pe cuvînt

  1. @ Zenu – Asta spuneam si eu, fotograful a cautat diferenta cu disperare. Daca a gasit-o sau nu, ramine sa decidem noi intre noi, spectatorii. Cit priveste obiectia, intr-adevar, dintr-un avion de la Bule Air sau Boeing nu se vede mai nimic, afara de numai niste panorame pe care multi le pot gasi incintatoare, insa dintr-un avion pripasit intr-un frazeologism se pot vedea multe. Doar n-o sa-mi spui ca daca zic ca am vazut un politist beat tun, tunul nu se-mbata, nu?

  2. Foarte interesantă această analiză, dar am un lucru de obiectat: din avion nu se vede interiorul unei camere. Cred că fotografierea interiorului are ceva aparte de comunicat.

    Diferenţele, ele sunt în exterior; în interior – carnea şi oasele anonime. Camerele etalează asemănarea mai mult decât diferenţa: acelaşi geam, lustră, covor, tablou, canapea.

    După mine, fotografiile reprezintă un epilog ironic al individualităţii.

Comentează

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s