În ritm de "Bessarabia Moia", de Sanda Watt


ArtSociety Gallery/ Artmark până la 2 august
*****

Pe 23 iunie ArtSociety a lansat cel mai consistent efort curatorial la care asis­tăm în prezent. Ruxandra Garofeanu şi Vladimir Bulat au reu­nit sub titlul Bessarabia Moia (Basarabia mea) lucrările, din perioada 1900-1970, a 22 de artişti care s-au născut sau au trăit în spaţiul care astăzi de numeşte Re­pub­lica Moldova.


Această iniţiati­vă privată are amploarea pe care nu­mai un demers instituţional (mu­zeal) îl poate egala în Bucureşti. Lu­cră­rile pro­vin în mare parte din colecţia Mu­zeului Naţional de Artă al Repub­licii Moldova şi de la Muzeul Naţional de Artă al României, Cabi­netul de Stam­pe al Academiei, Mu­zeul Muni­ci­piu­lui Bucureşti, sau de la colec­ţio­nari pri­vaţi care şi-au împru­mutat lu­cră­rile acestei expoziţii grandios retrospective. Dincolo de numele expoziţiei, Ruxandra Garofeanu a subliniat, în deschidere, multiculturalismul ca element de omogenitate al lucrărilor semnate de nume ca Nina Arbore, August Baillayre, Theodor Kiriakoff, Alexandru Plămădeală.

Astfel se explică şi alăturarea unui “Portret de găgăuză” al Adei Zevici, cu ţăranca română a lui Idel Ianchelevici. Întrebat despre sinuozităţile aces­tui demers în contextul politic actual, Vladimir Bulat a declarat că “nu do­reş­te să politizeze în niciun fel eve­ni­mentul de artă”, atitudine confirmată şi de prezenţa discretă a directorului MNARM, Tudor Zbâr­nea. Dacă nu aveţi neapărat simpatii transprutene sau un interes pentru arta de expresie românească, expo­ziţia nu trebuie ratată măcar pentru nume tari ca Miliţa Pătraşcu, ale cărei lucrări beneficiază de o expune­re specta­cu­loasă, sau pentru “Victo­ria” lui Ion Grigore Popovici, la fel de spec­ta­cular amplasată pe ga­zonul din spatele galeriei.

Timeout, 9 iul 2009

——————————————————————————————————————————-

Deşi, cel mai probabil, ar fi adus multă publicitate evenimentului, Ruxandra Garofeanu şi Vladimir Bulat au evitat, conform declaraţiilor, sa politizeze expoziţia Bessarabia Moia, vernisată pe 23 iunie la Galeria ArtSociety. În România, gazetele au fost interesate mai degrabă să vadă eroismul directorului MNARM-ului, Tudor Zbârnea, care a adus personal lucrările împrumutate de instituţia pe care o conduce, fiind singurul posesor al mai nou preţioasei vize româneşti. În Basarabia, numele rusesc al expoziţiei a inflamat spiritele. Problema „recentelor tensionări ale relaţiilor diplomatice dintre România şi Republica Moldova”, eufemistic menţionată pe site-ul galeriei, mi se pare colaterală, iar titlul de Bessarabia Moia a fost explicat de către Ruxandra Garofeanu prin nostalgia pe care i-o trezeşte piesa omonimă a lui Piotr Leşenco. Şi daca sunt necesare explicaţii suplimentare, majoritatea lucrărilor din expoziţie provin din „perioada denumită prin termenul convenţional basarabeană”, după cum, la rândul său, Tudor Stavilă îşi motivează cu precauţie titlul volumului „Arta plastică modernă din Basarabia”, publicat în 2000 la Ed. Ştiinţa.

Cu toate acestea, sunt câteva aspecte colaterale care merită toată consideraţia. Această retrospectivă a artei basarabene are loc într-un context în care 28 de centre de artă contemporană au fost deschise până la patru dimineaţa pe 12 iunie, de Noaptea Albă a Galeriilor, pentru a primi un număr neaşteptat de vizitatori, în care concomitent cu vernisajul Bessarabia Moia se mai deschideau cel puţin patru expoziţii la care mi-aş fi dorit sa ajung, în condiţiile în care o proaspăt absolventă UNArte, cu primul vernisaj în portofoliu, declama în Noaptea Muzeelor, chiar pe treptele MNAR-ului, “istoria mi se pare irelevantă”.

De la ultima expoziţie, şi ea istorică, de artă românească pe care am vizitat-o, Pumnalul de Argint (colecţia Octavian şi Veturia Goga), în februarie 2008, la Muzeul de Artă Cluj-Napoca, am ieşit cu un sentiment de jenă: pânza Naturii statice cu maci a lui Ressu era grosolan găurită la mijloc, iar acolo unde etichetele căzuseră de pe perete, erau lipite direct pe pictura pe care o explicau. Când nu sunt de-a dreptul indolente, muzeele sunt pur şi simplu comode. Bessarabia Moia, o iniţiativă privată, reuneşte lucrări din Muzeul Naţional de Artă al Republicii Moldova, Muzeul Naţional de Artă al României, Muzeul Municipiului Bucureşti, Cabinetul de stampe al Academiei Române, dar şi din colecţii private. Efortul pe care îl presupune obţinerea unor lucrări de artă din surse numeroase şi, mai ales, de peste hotarele unui stat care a declarat război diplomatic, serveşte elementului de coerenţă, dar înainte de orice, reface o parte din puzzle-ul care este istoria artei basarabene, din care au dispărut nu numai artiştii în sine, fie emigraţi, fie asasinaţi, fie deportaţi, ci şi operele acestora, din care multe au dispărut fără urmă, sau se află în colecţii private în Europa sau America. De exemplu, din sala spaţioasă în care era expus Plămădeală, vara trecută, la Centrul Expoziţional Brâncuşi a UAP-ului din Moldova, nu am rămas decât cu linogravurile unor peisaje industriale de prin anii 30 şi colajul Chidom din 2004. Portretul sau Studiul în lemn cu care este prezent în Bessarabia Moia îmi completează imaginea fragmentară a artistului.

Selecţia lucrărilor redă, prin eterogenitate, influenţele din arta europeană a vremii, de la cubismul Autoportretului lui Anatol Vulpe, impresionismul lui August Baillayre, până la simbolismul lui Vasile Gorduz din Himera cu şarpe. Iar dacă himera lui Gorduz nu trimite destul de explicit la omologul Paciurea, legătura cu spaţiul de dincoace de Prut este creată direct prin Ţăranca română sau Ştrengarul din România ale lui Idel Ianchelevici, ori prin ilustraţiile la poveştile lui Creangă de Theodor Kiriacoff. Lucrările Miliţei Pătraşcu, expuse cu încadrarea şi lumina proprie unei săli de tezaur, au reprezentat un adevărat exerciţiu de memorie, cei mai mulţi din grupul în care m-am aflat la vernisaj aflând abia cu această ocazie că eleva din atelierul parizian a lui Brâncuşi este basarabeancă.

Prezenţa sculptorului român Ion Grigore Popovici cu o serie de nuduri şi Victoria fără trup, ironic mutilată, a fost explicată de curatori prin apropierea acestuia de spaţiul basarabean şi prietenia lui cu Anatol Vulpe, a cărui soartă a împărtăşit-o în 1946 când se presupune că au murit în aceeaşi serie de asasinate ale căror victime au fost mai mulţi artişti plastici din Moldova.

SdU, nr. 14, 2009

3 responses to “În ritm de "Bessarabia Moia", de Sanda Watt

  1. @ Ruxandra Garofeanu – Multumim! De fapt, sint doua articole, aparute in revistele “Time Out Bucuresti”, respectiv “Stare de Urgenta”, ultimele numere.

Comentează

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s