„Avangardomani” din toate ţările, uniţi-vă!


Nimic nu i se potriveşte mai bine lui Andrei Codrescu, decît titlul unei expoziţii recente de la SMoCA (Scottsdale Museum of Contemporary Art) prin care s-a încercat abordarea cu zîmbetul pe faţă a celor mai sobre, ursuze şi încrîncenate subiecte contemporane – Seriously Funny. Am început să îl suspectez pe autorul lui Mesi@ de acest seriously funny, de infuzie dada, cînd în documentarul din 2007 al lui Alan Yentob, It’s the Surreal Thing din seria „Imagine…” de la BBC, directorul executiv pune mîna pe-o gasteropodă şi-i dă un telefon lui… Andrei Codrescu, pentru a discuta despre avangardă. Odată cu publicarea ultimei lui cărţi, The Posthuman Dada Guide. Tzara & Lenin play Chess, m-am convins definitiv, Andrei Codrescu isseriously funny, iar rezultatul este o reconstituire practică, adaptată la noile norme de uz „avangardoman”.

Dacă aveţi vreo îndoială că aţi fi postuman sau numai uman, aruncaţi o privire asupra următoarelor părţi ale corpului dumneavoastră: oraşul, casa, maşina, iPhoneul, laptopul, iPodul, cutia cu pastile, împrejurările neorganice. Dacă şaizeci la sută din corpul dumneavoastră este acum electronic sau bioelectronic, locuind un spaţiu construit pentru eficienţă, veţi avea nevoie de dada pe post de instrument corectiv pentru ceea ce cu siguranţă va fi ultima fărîmă din modica libertate pe care o mai aveţi. Aceasta este ideea pe baza căreia Andrei Codrescu îşi construieşte jocul dadaist, enunţată fără rezerve încă din textul introductiv şi care ar putea intra foarte bine la definiţia conceptului de „e-body” din „dada guide”-ul lui Andrei Codrescu.

„Dada guide” împrumută convenţia unui dicţionar de idei refuzate de discursul general asupra avangardei. Construit după sistemul weblink şi al structurii platformelor virtuale, el nu ignoră input-urile obişnuite ale discursului despre avangardă („assumed name, pseudonym, pen-name”, „cafés”, „collage”, „creativity”, „dada, the word”, „emmy, hennings”, „eros (women)”, „hugo, ball”, „michaux, henri”, „richard, huelsenbeck”, „tristan, tzara”, ş.a.), le reabilitează pe cele care pînă mai ieri au planat subversiv deasupra acestui discurs („american woman (the)”, „armand, inessa”, „audience”, „baroness elsa, von freytag-loringhoven”, „lenin”, „lenin, philosophical formation”, „negergedichte”) şi introduce altele noi („boxing”, „chess”, „communist bestiary”, „foreboding”, „human, posthuman, transhuman”, „james, joyce”, „language crystal”, „masses, the”, „money & art”, „new year’s resolutions by my poetry students, 2008”, „nonsense”, „waking up”, „war”, „word”).

În ciuda rezonanţei familiare, care fie zgîrie urechile, fie încîntă auzul, aceste input-uri circumscriu opţiunea autorului în a vorbi despre contemporaneitate. Căci prima confuzie căreia The Posthuman Dada Guide… riscă să-i cadă pradă este că ar fi o carte despre avangarda aşa-zis istorică. Nu, Andrei Codrescu nu lansează pe piaţă încă o lucrare de critică şi de teorie a avangardei istorice, ci, au contraire, una a contemporaneităţii imediate, gadgetizată pînă la disoluţie. „Political structures larger than the family – spune Andrei Codrescu – are projections of automatic economic systems. Borders are largely imaginary and will become wholly imaginary, soon to be replaced by aesthetic differences”, şi mai încolo, „the «border» is a metaphor that separates the so-called legal entity from the «paperless» one”.

A vedea în familie o dilatare socială a individului, care la rîndul ei se dilată curent într-o structură politică ce ţine de proiecţiile unui sistem economic şi care nu ţine cont de nici un document cu ştampilă şi semnătură, înseamnă a aborda, după spusele lui Wilfried Heller, „o metodă de analiză şi explicare a evenimentelor politice ale istoriei contemporane prin prisma realităţilor geografice”, cu scopul de a deriva de aici concluziile teoretice şi de a încuraja elaborarea unor „instrucţiuni şi linii directoare pentru politica reală”. Andrei Codrescu analizează şi explică evenimentele culturale ale istoriei contemporane prin prisma realităţilor geografice (v. „americanization”, „dada, bucharest”, „jews”, „internet(s)”, „professional revolutionary”, „zurich”) pentru a elabora instrucţiuni şi linii directoare („a dada guide”) pentru omul postuman. Demersul său descrie, cu alte cuvinte, o geopolitică a artei şi culturii contemporane, operaţie similară colajului animat realizat de Helmut Herbst într-un documentar din 1968, în care harta Europei se modifică rapid în funcţie de deplasările continentale ale mişcării dada.

„Tzara & Lenin play Chess” nu este doar o legendă plină de tîlc, bună de speculat vindicativ atunci cînd se vorbeşte despre opţiunile politice ale artiştilor avangardei, ci mai degrabă simbolul unei provocări pe care arta şi politica fiecăruia dintre jucători au lansat-o postmodernităţii şi artei contemporane. Iar postmodernitatea şi arta contemporană au ales: s-au apropiat de Tzara prieteneşte, l-au asimilat, l-au prelungit şi au continuat să cîştige în demnitate şi în libertate; s-au apropiat de Lenin polemic, l-au asimilat, l-au prescurtat şi au continuat să cîştige în demnitate şi libertate.

Din acest punct de vedere şi raportat la cultura română, prin filtrul avangardei istorice, întrebarea lui Dan C. Mihăilescu, „Ce înseamnă Tzara, Roll, Voronca, Gherasim Luca, Saşa Pană, Ion Călugăru pe lîngă Rebreanu, Arghezi, Blaga, Sadoveanu, Slavici, Camil Petrescu, Mircea Eliade?”, este irelevantă. Avangarda abhoră literaturocentrismul infatuat. Întrebarea adecvată ce i s-ar putea pune avangardei este: „Ce înseamnă Olga Greceanu sau Gheorghe Popescu (v. IMDb.com) pe lîngă Victor Brauner sau Benjamin Fondane (regizorul)?”.

Însă cartea lui Andrei Codrescu are grijă să răspundă şi la prima întrebare, „Ce este Gherasim Luca pe lîngă Sadoveanu?”: „After the initial adoration of Freud, who personally rejected his doctrine, Breton made an effort to de-oedipalize dreams, a surrealist initiative that found its late but best expression in Dialectique de la dialectique, the manifesto of Romanian surrealists D. Trost and Gherasim Luca, in wich they situated «non-oedipal erotism» at the base of actions of «negation of negation» and «the dialectic of the dialectic», apparent paradoxes that went a long way toward establishing a new philosophical understanding that blossomed in Gilles Deleuze and Félix Guattari’s 1972 masterpiece, Anti-Oedipus: Capitalism and Schizophrenia” (în „andré, breton”, p. 86), în timp ce Sadoveanu n-a reuşit să convingă pe nimeni că este „un Chaucer al României”, cum încerca să ni-l vîndă Norman Simms prin anii ’80.

În schimb, oricine poate consulta A Note On Negro Poetry (1918) al lui Tristan Tzara, din bibliografia de „ethnopoetics” alcătuită de Jerome Rothenberg (v. şi „negergedichte” în The Posthuman Dada Guide…). Cînd citeşti articolele despre avangardă ale unor cronicari locali, ai impresia că în interbelic cultura română nu a mers la cinema, n-a văzut picturi, iar feminitatea se reducea la Doamna T. Mai mult, principala preocupare a culturii române de la acea vreme pare că era să-şi numere evreii, în timp ce Kandinsky şi de Chirico atîrnau pe pereţii galeriilor.

Lăsînd la o parte polemica vană, străină de Andrei Codrescu, voi încheia cu o impresie de lectură. Mai mult decît o lucrare ce porneşte de la avangardă şi nu numai, The Posthuman Dada Guide… mi s-a părut a fi un segment dintr-un mare discurs îndrăgostit, în genul Adorabilei românce a lui Isidore Isou, din care răzbate la suprafaţă aceeaşi atitudine dada, aceeaşi expresie seriously funny. „Today – spune Andrei Codrescu – almost everything you’re wearing or thinking that gives you the slightest bit of subversive pleasure comes from a dead dadaist.”

Andrei Codrescu, The Posthuman Dada Guide. Tzara & Lenin play Chess, Princeton University Press, New Jersey, 2009, 235 p.

articol publicat in revista “Observator cultural”, nr. 481, 2009

Advertisements

Comentează

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s