Gogol Bordello @ Bucureşti (Miercuri, 17 iunie, Teatrul de Vară din Herăstrău)


gogol bordello Articol publicat în revista re.PUBLIK (ediţie veche)

Gogol Bordello, Super Taranta!, SideOneDummy, 2007

Regal

Super Taranta! (2007) înseamnă super ceva… Poate să însemne super dansul ăla al italienilor din Toscana, tarantella – un dans terapeutic caracterizat prin ritm nebun şi sărituri necontrolate menit să te vindece de tarantism – un fel de dorinţă necontrolată de a dansa. Sau poate să însemne super căruţă rusească (tarantass) cu mers neregulat din cauza roţilor mici. În tot cazul, ultimul album Gogol Bordello este o tarantella în tarantass în forţă, caracterizat, spre deosebire de Gypsy Punks: Underdog World Strike (2005), prin asimetria componentelor pieselor.

Albumul se deschide cu un Ultimate, marca Eugen Hütz & russian, ukrainian, californian, rromanian, suedian, thailandian Co, întrerupt de inflexiunile de tip kazaciok & balalaika. Toate bune şi frumoase pînă la a treia piesă, Zina-Marina, cînd, brusc, pe la jumătatea piesei, ritmul se schimbă, devine isteric, ai impresia ca winampul a luat-o razna şi-ţi cîntă în goglbordellă (un fel de rusă amestecată cu ukrainian rromani): „Hei, s-a dus el pe Marea Neagră la corabie, şi a străbătut-o în lung şi-n lat, şi nu s-a pierdut el pe-acolo, acuma a ajuns mare mahăr (papaşkin), aşa că, hei, jurnalistko, dă-mi tu kinocamera încoace şi ţine banii…” (traducerea îmi aparţine). Suddenly… (I Miss Carpaty) însă este bucata mea preferată, şi mie îmi este dor uneori de mayo zimka who’s the best. Pe lîngă ineditele Wonderlust King, Supertheory of Supereverything (cuvînt predilect de cînd cu Everything is Illuminated), Your Country, American Wedding („where is the vodka, where is marinated herring?”) şi Super taranta! albumul vine şi cu un pachet substanţial de remake-uri – un My Strange Uncles From Abroad mai plin şi cu multă vioară, un Tribal Connection cu influenţe ragga, un Alcohol mai de corason.

Aşa că dacă mergeţi pe 17 iunie la Teatrul de Vară din Herăstrău şi dacă pe scenă apare un frontman cu o zvastica sub semnul de interzis legată de cap iar în dreapta lui un violonist bărbos (Serghei Riabţev) şi cam tuciuriu, cu un tricou pe care e desenată o praştie trăgînd cu steaua sovietică în cineva, în stînga un acordeonist (Iurii Lemeşev) cam monocrom şi cu o şapcă proletară pe-o ureche, şi dacă apar pe rînd şi drum-majoretele (Pamela Jintana Racine şi Elizabeth Sun) cu vestimentaţie „anti-naziunifority” şi cu o tobă de fanfară cam cît ele două la un loc, ei sînt. Ascultaţi-i că au de spus ceva.

Advertisements

Comentează

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s